ro hu

Știri
 

Carta Alba a sectorului ONG - Sustinerea economiei sociale
Tip:  Lumea ONG (4)
Data încărcării:  31 martie 2011, 13:54:13
Sursa:  [stiriong.ro]

Context

Economia socială în România include în principal organizații neguvernamentale, cooperative, organizații mutualiste/de ajutor reciproc. Unul din cele mai importante sectoare de activitate pentru organizațiile din economia socială este în România, ca și în majoritatea statelor membre UE, sectorul serviciilor de interes general (social, educație, formare profesională și ocupare). Dincolo de furnizarea de servicii, acest sector contribuie semnificativ la dezvoltarea coeziunii și solidaritatea necesare oricărei societăți.

În România regăsim o economie socială destul de bine dezvoltată, formată dintr-un sector neguvernamental puternic și în creștere, numărând peste 23.000 de organizații neguvernamentale active, cu un număr estimat de 90.000 de angajati. Se remarcă, de asemenea, un puternic sector al caselor de ajutor reciproc (uniuni de credit) de aproximativ 3000 de organizații (acestea fiind înregistrate juridic tot ca asociații) de asemenea în creștere ca număr de membri și nivel al activităților și aproximativ 2.000 de cooperative de toate tipurile, acestea aflându-se într-un declin pronunțat ca număr de organizații înregistrate și număr de membri cooperatori. Reglementările din ultimii ani au toate în vedere definirea unei categorii aparte de întreprindere și anume întreprinderea socială, care are un număr de caracteristici pe care le regăsim la diversele entități ale economiei sociale de tipul celor menționate anterior.

Odată cu lansarea Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007 - 2013 finanțat din Fondul Social European cu un Domeniu Major de Intervenție 6.1 dedicat Economiei Sociale, acest sector a luat un avânt substanțial, prin dezvoltarea de inițiative care își propun atât îmbunătățirea cadrului de politică publică, realizarea de analize asupra domeniului, cât și crearea de locuri de muncă și entități noi de economie socială.

Comentariile și solicitările noastre se bazează pe cercetările preliminare realizate până acum în principal asupra rolului economic al sectorului neguvernamental din România, studierii tendințelor și literaturii de specialitate europene și pe recomandările organizațiilor neguvernamentale dezbătute la evenimentele organizate pe aceasta temă. Concomitent cu inițiativele particulare din domeniu ale organizațiilor, dezbaterea publică a ultimilor ani s-a concentrat adeseori asupra necesității dezvoltării legislației cadru.

Cea mai importantă inițiativă de reglementare a domeniului este proiectul Legii cadru privind economia socială [1], elaborat în parteneriat de un consorțiu condus de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În procesul de elaborare a legii s-a reușit organizarea unui dialog structurat pe această temă, legea reprezentând în acest moment o bună bază de pornire pentru instituirea unui cadru unic de politică publică.

Printre cele mai semnificative aspecte incluse în proiectul de lege se numără:

formularea unei opțiuni strategice pentru un proces de „certificare” ca întreprindere socială, ceea ce va permite oricărei forme juridice actuale („open form law”) să se poată certifica fără a-și modifica statutul juridic sau a trece printr-un nou proces de înregistrare juridică;

definirea cadrului de politică publică sectorial avut în vedere și anume, integrarea în muncă a persoanelor defavorizate și, într-o măsură mai mică, a furnizorilor de servicii sociale.

Din păcate, procesul de dezbatere prin care a fost elaborat proiectul nu a beneficiat de prezența autorităților administrației publice centrale în domeniu, cu precădere Direcția de Asistență Socială din cadrul ministerului de resort care, în aceeași perioadă, a inițiat Codul Asistenței Sociale fără ca cele două demersuri să fie corelate. Mecanismele de implementare a legii de către administrația publică centrală sunt prea ambițioase, dau administrației atribuții care ar trebui să revină organizațiilor economiei sociale (cum ar fi formarea), ducând la un exces administrativ și, foarte posibil, la o risipă de resurse publice.

Propuneri

În opinia noastră, cadrul legislativ care va reglementa sectorul economiei sociale trebuie să vizeze și creșterea pragului de la care se impozitează veniturile și reducerea contribuțiilor entităților economiei sociale la bugetul de stat. Orice reglementare în acest domeniu va trebui să aibă în vedere rolul economiei sociale cu precădere în domeniul serviciilor de interes general și pentru generarea de locuri de muncă în România. În consecință, pentru acest domeniu, propunem abordarea următoarelor aspecte:

  • reglementarea domeniului folosind unul din modelele europene care conțin măsuri de sprijin: a)măsurile existente pentru organizațiile tradiționale ale economiei sociale (cooperative, asociații și fundații) anterioare noilor legislații referitoare la întreprinderile sociale sau b) măsurile prevăzute de reglementările speciale – legi care definesc noi tipuri de întreprinderi sociale;
  • modificarea proiectului de Lege privind economia socială și dezbaterea acestuia cu autoritățile publice centrale responsabile de măsurile active de ocupare a forței de muncă și cu sectorul neguvernamental pentru a asigura că această lege oferă un cadru propice incluziunii sociale active a persoanelor marginalizate social;
  • modificarea definiției introduse în articolul 8 Capitolul II al Legii cadru, în care sunt incluse în categoria vastă a întreprinderilor de economie socială numai ”asociațiile și fundațiile care desfășoară activități economice”. Este necesară o definiție precisă a activităților care urmează a fi recunoscute ca fiind economice, dată fiind complexitatea actuală a Codului Fiscal. În caz contrar, legea ar putea avea ca efect oprirea organizațiilor de la derularea activităților economice în nume propriu și obligativitatea înregistrării unor entități juridice distincte dedicate derulării activității economice;
  • modificarea O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile [2] astfel:

- introducerea unei proceduri administrative pentru dobândirea personalității juridice în locul actualei proceduri judiciare;

- renunțarea la obligativitatea obținerii cazierului fiscal pentru fiecare dintre membrii fondatori;

- obținerea dovezii disponibilității denumirii în vederea înființării unei asociații sau fundații și rezervarea acesteia online;

- renunțarea la obligativitatea formei autentice a documentelor constitutive;

- clarificarea sintagmei „caracter accesoriu” prevazută de actul normativ pentru activitățile economice directe și eventual eliminarea sa.

  • adoptarea definiției “lucrătorului defavorizat” din Regulamentul (CE) nr. 2204/2002 de aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în raport cu ajutoarele de stat pentru ocuparea forței de muncă [3] ca și concept general acceptat și uzitat de toți actorii din domeniu.


[1] http://www.economiesociala.net/m10-1-1-ro-Proiect-de-lege-ECONOMIE-SOCIALA

[2] Ordonanța Guvernului nr.26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare

[3] Regulament publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L/337 din 13.12.2002 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:08:01:32002R2204:RO:PDF